Bună dimineața în diferite limbi

În clasa mea suntem 17 elevi din diferite țări. În fiecare dimineață spunem bună dimineața în limba unui coleg. Sabah aleheea în arabă. Dobroi iutro în bulgară. Miemeges în albaneză. Suba udesinak, în șrilankeză. Ghiunaidin, în turcă. Bonjur a tus, în franceză. Kalimera, în greacă. Și desigur, bună dimineața în română.   

Cu busola prin oraș

Azi la școală, la lecția de științe ale naturii ne-am împărțit în patru grupe și fiecare grupă avea câte o hartă și o busolă. Ne-am pornit cu profesoara în oraș și aveam patru opriri la care să ne oprim. Prima grupă ne-a condus cu busola până la prima oprire, la o intersecție de stradă. Al doilea grup, în care eram și eu, a condus clasa până la catedrală. Grupul trei ne-a condus la o altă intersecție de drum și grupul patru ne-a dus într-un parc de lângă gară. Acolo ne-am jucat în parc și doamna Stopfel ne-a servit cu cornulețe cu ciocolată. Mi-a plăcut mult când eu cu prietena mea Selina am condus toată clasa urmărind busola. Când am trecut pe lângă Euro schop, un magazin de lucruri de un euro, toți copii au exclamat: Euro schop! Și am înțeles că ei cunosc acest magazin.

Gusti, câinele învățător

La noi în clasă vine câteodată un câine, unul mare, cu blană albă, creață și scurtă. O cheamă Gusti. Când a venit prima dată eu mă temeam să mă apropii, dar când am văzut că ceilalți o mângâie, se joacă cu ea, am prins și eu la curaj. Câteva zile mai târziu, am văzut fotografia lui Gusti la panoul cu fotografiile învățătorilor. Și m-a mirat tare. Gusti este învățătoare? Când vine la noi în clasă Gusti se tăvălește pe jos, apoi doarme în timp ce noi învățăm. Tare bine îi este lui Gusti!

Poveste despre învățătoarea mea

Daniela Coroianu
învățătoare și dansatoare

A fost odată o fetiță căreia de mică îi plăcea dansul. O chema Daniela. Orice muzică auzea, dansa. Cînd a terminat liceul, a început colegiul, 

să devină dansatoare, dar mama ei nu era de acord, așa că a învățat să învețe copii, dar visul ei de a deveni dansatoare nu a dispărut. Deși îi plăcea să învețe copiii, oricum ea a insistat să o învețe să danseze și într-un final a învățat-o cum să danseze. Dar i-a plăcut atît de mult să învețe copiii încît a învățat alte fete să danseze și în același timp a învățat copii la liceul Waldorf. Iar eu am fost una din elevele ei care au îndrăgit-o foarte mult. 

Nu contează dacă greșești, contează să mergi mai departe. Daniela Coroianu 

Amintiri din carantină

Preferata mea zi la școală a fost ziua îndrăgostiților. Știți ce a fost atît de palpitant? Era o cutie în care puneai felicitări. Era important să scrii clasa în care să se ducă felicitarea pe care ai făcut-o. Oare ce să vă mai povestesc? A, știu ce. La școală am deschis un salon de frumusețe. Acolo eu cu prietenele mele îți facem coafuri, tatuaje și semne să nu uiți ceva. Pentru cea mai frumoasă coafură trebuie să dai 3 lei. Pentru celelalte coafuri trebuie să dai 2 lei. Pentru tatuaje trebuie să dai ceva la schimb. Pentru semnele să nu uiți ceva trebuie să dai 1 leu.

Vreau să vă povestesc că îmi plac mult cîinii. Știu să-i desenez și odată la școală ne-a citit o poveste despre un cîine și cînd s-a terminat povestea ne-a rugat să desenăm cîinele cum ni l-am imaginat. După ce au desenat toți copiii cîinii lor, învățătoarea a rugat să-i arătăm în fața clasei. Cînd a venit rîndul meu toți copiii au zis OAU!

Acum aș vrea să vă spun că îmi plac mult iepurii. De desenat nu prea bine îi desenez. Îmi place carnea lor și îmi place că sunt pufoși și adorabili.