Un alfabet doar al meu

Astăzi nu s-a întâmplat nimic deosebit. Doar faptul că am inventat un alfabet doar al meu. Astăzi a fost ziua lui NU! și a refuzurilor. Am refuzat să merg cu tata la pădure și am refuzat să fac gimnastică. 

Eu cu Kira când priveam televizorul Blue era închis în colivie, dar când am vrut să facem niște fișe de matematică l-am văzut că era în afara coliviei. M-am gândit: tare deștept o fi fost.

20 de băieți extraordinari care au schimbat lumea

O carte nouă în biblioteca mea!

         

Povești de seară pentru fete rebele

Poveste despre învățătoarea mea

Daniela Coroianu
învățătoare și dansatoare

A fost odată o fetiță căreia de mică îi plăcea dansul. O chema Daniela. Orice muzică auzea, dansa. Cînd a terminat liceul, a început colegiul, 

să devină dansatoare, dar mama ei nu era de acord, așa că a învățat să învețe copii, dar visul ei de a deveni dansatoare nu a dispărut. Deși îi plăcea să învețe copiii, oricum ea a insistat să o învețe să danseze și într-un final a învățat-o cum să danseze. Dar i-a plăcut atît de mult să învețe copiii încît a învățat alte fete să danseze și în același timp a învățat copii la liceul Waldorf. Iar eu am fost una din elevele ei care au îndrăgit-o foarte mult. 

Nu contează dacă greșești, contează să mergi mai departe. Daniela Coroianu 

Harta pădurii, de acasă până în poiana cu flori

Prințesa câine, de Voica Negură

O prințesă care s-a născut de ziua mea, pe 29 martie 

Blue

Melcușorul, de Lavinia Braniște

Figurine din hârtie - origami și aplicații

Familia de nori

Ieri am fost la pădure. Cînd am observat norii l-am întrebat pe tata: Norii ăștia seamănă cu familia noastră, nu-i așa? Chiar așa, Voica, chiar seamănă cu familia noastră. Kira exclamă: Familia norilor se uită la noi! Erau patru nori unul lîngă altul. Prima eram eu. Al doilea nor era tata. Lîngă el era norul mama. Iar lîngă mama stătea Kira. Papagalul nor stătea deasupra norului Kira. Avea față de Donald Tramp. Mi s-a părut tare amuzant. Ce păcat că nu era și mama cu noi. Am venit acasă și am desenat pentru mama familia de nori din pădure.

Primul Paște al lui Blue

Azi e Paștele, primul Paște al lui Blue. Îi vom curăța colivia pentru că e plină de gunoi. Am ciocnit ouăle, dar Blue tăcea, tăcea atît de tare încît ne-a făcut să-i dăm drumul din colivie. Cînd i-am dat drumul a început să strige și să cînte tare. Vi se pare ciudat? De obicei cîntă cînd stă în colivie și e cam tăcut cînd stă în afara coliviei. Mereu vă povestec numai despre Blue, dar de acum vă voi spune și ce se întîmplă ziua în familia mea. Astăzi am jucat foarte bine fotbal în pădure. Desi niciodată nu am jucat fotbal. Ne-am împărțit pe echipe. Eu cu tata eram într-o echipă, iar mama cu sora mea Kira erau în altă echipă. Mama a plecat peste jumătate de oră că trebuia să pună carnea la rolă. De data asta a rămas doar portarul Kira și doi jucători. Eu am pierdut doar două goluri cînd eram portar, dar Kira pierdea mai mereu. Cînd am ieșit la pădure după amiază poiana noastră secretă era ocupată de altă familie. Atunci m-am înfuriat atît de tare încît îmi venea să strig la ei, dar m-am înfuriat doar pe părinți și pe situație. Părinții au încercat să mă liniștească, dar nu au reușit. Am stat pe buturugile noastre și ne-am întors acasă. Eu pe drum am fost la fel înfuriată. Și acasă un picuț. Dar mi-a trecut repede pentru că îi iubesc mult.  

La Paști, de George Topârceanu

Familia lui Blue

De data aceasta i-am dat drumul de dimineață lui Blue din colivie, a stat cuminte și a scos niște sunete altfel, mai line, ca un clopoțel, nu un piuit de papagal. Cînd am plecat din bucătărie, Blue se cățăra pe toate mobilele. La un moment nu am mai auzit ciripitul lui, m-am dus în bucătărie și nu l-am văzut, m-am dus repede la mama și la tata și le-am zis că nu-l văd și mama a venit repede. L-am găsit pe un dulap, acel dulap era preferatul lui. Blue se uita la geam. Păsările de afară îi aminteau de familia lui. Chiar așa.

Singure acasă

Mama cu tata au plecat de dimineață la Kaufland. Eu și Kira a trebuit să ne descurcăm de unele singure. Am decis să facem niște fișe cu matematică. Cînd le-am terminat am decis să privim puțin televizorul pînă vin mama și tata. În timp ce priveam am auzit un ciripit de papagal, m-am dus repede la colivia lui, Blue se agita încontinuu. Eu în timpul acela îmi puneam niște întrebări la care tot eu răspundeam. M-am întrebat de ce se agită Blue. Poate îi e foame? I-am dat mîncare, dar nu îi era foame. Poate vrea afară din colivie? Da, asta era soluția, dar atunci mi-am amintit că le-am promis părinților să nu deschid colivia lui Blue pînă cînd vin ei. Am ascultat ce mi-au zis părinții, dar Blue nu era de-acord. M-am dus să privesc televizorul, dar Blue nu-mi dădea voie, m-am dus în fiecare secundă la el, dar nu-mi dădea voie să mă odihnesc. Cînd a venit mama i-am dat drumul din colivie și Blue era în sfîrșit fericit.

Călătorie în corpul uman

Blue a doua zi în casa noastră

Astăzi m-am trezit în bună dispoziţie pentru că începea o nouă zi cu papagalul meu. Apropo, pe papagalul meu îl cheamă Blue. De aici vine şi titlul blogului Jurnalul fetei blue. Papagalul meu astăzi s-a simţit cam rău. Se agita prin cuşcă în timp ce eu îl priveam. M-am simțit cam rău, dar am încercat să văd de ce se agită. Dar nu am reușit. Cînd am mers la pădure mama a stat acasă și l-a supravegheat. I-a dat muzică clasică și s-a liniștit. Cînd am venit de la pădure Blue era ca nou. Am luat cina. Blue de obiciei nu mănîncă nimic, dar acum și-a băgat chiar și capul în farfurie.

***

Ieri a fost o zi deosebită. Micuțul papagal a venit la noi în casă. M-am simțit super, dar Kira nu prea bine. Am încercat să o înveselesc, dar nu am reușit. În sfîrșit mi-a zis ce o deranjează și mi-a zis: „Voi îl iubiți mai mult pe papagal ci nu pe mine”.

Cadoul

Astăzi va veni un domn care ne va aduce unul dintre cadourile Kirei de ziua ei. Oricum dacă nu e ziua ei pentru că acest cadou nu poate răbda pînă la ziua Kirei pentru că este un papagal adevărat.

Creează, confecționea-ză și joacă-te

4 luni de primăvară

Apropo am vrut să vă spun că primăvara are 3 luni. În prima lună m-am născut Eu. În adoua lună s-a născut Kira, sora mea. În a treia lună s-a născut tatăl meu. Știți, mă gîndeam eu așa, de ce n-ar exista 4 luni ca mama să se nască în luna a 4.

***

Astăzi aș vrea să caut informații despre papagali și melci. Astăzi aș vrea să semnez tot ce văd că se mișcă afară. Azi voi pune toate desenele mele și ale Kirei în cutii de carton. Îmi voi uda planta. Mă voi juca de-a spioanele. Vom vorbi cu buneii.

Cafeaua lui tata

Poezie de râs

Iepurașul vine pe dea lungul nopții,

Ne lasă în cămară dulciuri și pîrjoală.

Cînd a terminat se duce la culcat

Și ce credeți că a visat,

A visat un cozonac.

Poezii

Am văzut o floare la fereastra mea,

Vai, ce sa întîmplat,

M-am uitat mai bine

Nu era o floare

Era o buburuză ce zbura spre soare.

*** (despre bunelu)

Ai părul alb ca neaua

Și ochi azurii,

Te joci cu mine zilnic

Și mergem pe cîmpii.

Mă simt bine

Azi mă simt bine. Nu mi-a plăcut deloc că m-am certat cu mama. Azi vreau să încerc o rețetă nouă de biscuiți. Aș vrea după amiază eu să fac ceaiul. Aș vrea să vorbesc cu buneii. Să îmi ud planta. Să ne jucăm de-a masa urșilor. Trei cuvinte pe care le respect eu și familia mea sunt: înțelegere, respect, iubire.

O zi plină

Astăzi mă simt superb. Împletesc iepurele Kirei de Paști. Vorbim cu buneii. Fac matematica cu + și -, yoga și gimnastică și mă joc cu Kira. M-am certat cu tata la pădure deși ne-am simțit tare bine.  

Totul va fi bine

De duminică

Familia mea

Astăzi  e data de iubire pe care toată  lumea  o  așteaptă. Si  eu tot o aștept. Pentru că toată  lumea  o  așteaptă. Mă cheamă Voica și toți care citesc să știți că vă iubesc. Pe sora  mea o cheamă Kira, e cea mai  bună dintre surori. Mama mea e Aurelia, e cea mai bună dintre mame, îmi zîmbește ca o floare. Tatăl meu e sociolog, e puternic, arătos cînd mă ia pe mine în brațe mă sufoc de nu mai pot.

Cu sora mea Kira uneori ne certăm, dar acum nu ne-am certat și chiar mă bucur pentru mine și pentru ea. Mama și tata fac germana iar eu cu Kira ne plictisim așa tare. Îmi iubesc familia, dar uneori Uff, ce plictiseală.

Familia mea este uneori atât de generoasă!!!

Familia mea este uneori ciudată.

Familia mea este foarte numeroasă.

Familia mea uneori este pur și simplu perfectă.

A fost odată o fata care avea o familie perfectă.

Stai acasă!

Amintiri din carantină

Preferata mea zi la școală a fost ziua îndrăgostiților. Știți ce a fost atît de palpitant? Era o cutie în care puneai felicitări. Era important să scrii clasa în care să se ducă felicitarea pe care ai făcut-o. Oare ce să vă mai povestesc? A, știu ce. La școală am deschis un salon de frumusețe. Acolo eu cu prietenele mele îți facem coafuri, tatuaje și semne să nu uiți ceva. Pentru cea mai frumoasă coafură trebuie să dai 3 lei. Pentru celelalte coafuri trebuie să dai 2 lei. Pentru tatuaje trebuie să dai ceva la schimb. Pentru semnele să nu uiți ceva trebuie să dai 1 leu.

Vreau să vă povestesc că îmi plac mult cîinii. Știu să-i desenez și odată la școală ne-a citit o poveste despre un cîine și cînd s-a terminat povestea ne-a rugat să desenăm cîinele cum ni l-am imaginat. După ce au desenat toți copiii cîinii lor, învățătoarea a rugat să-i arătăm în fața clasei. Cînd a venit rîndul meu toți copiii au zis OAU!

Acum aș vrea să vă spun că îmi plac mult iepurii. De desenat nu prea bine îi desenez. Îmi place carnea lor și îmi place că sunt pufoși și adorabili.