23 mai 2020
20 mai 2020
Spitalul de insecte
Trebuie să
găsești o insectă rănită. Apoi ar trebui să-i faci un pat. Cum faci cabina
acelei insecte? Iei o jumătate de coajă de nucă, în ea așterni o floare mică
așa ca să mai rămână un pic de loc. Acolo pui ceva semincioare pentru mâncare.
Floarea este patul acelei insecte, iar semincioarele sunt mâncarea. Pui insecta
pe pat, iar ea când vrea se duce și mănâncă, doarme și se odihnește ca într-un
adevărat salon. Până acum am avut ca pacienți o vaca domnului, o muscă, un
fluture, încă un fluture, o buburuză, încă o buburuză și doi păianjeni, mari!
Un păianjen avea trei picioare și un ochi. Musca era pe patul de moarte. Nu se
clintea deloc când am găsit-o. Un fluture suferea că nu putea zbura. Cărăbușul
nouă ni s-a părut că era bolnav tare că nu putea merge, dar de fapt era mort. O
buburuză nu avea un picior, alta nu știu ce avea, dar nu mergea. Un fluture s-a
așezat la noi pe buchețelul de flori și s-a făcut bine, dar nu am observat ce a
avut. Iar altui fluture i s-a luat praful de pe aripi și nu putea zbura. Dar
când am venit să vedem cum se mai simte, el deja zbura. Ne-a mers bine cu
spitalul azi.
19 mai 2020
O zi super și o durere foarte mare
Ziua de astăzi a
fost una foarte super, pentru că am spionat! Împreună cu Kira i-am spionat pe
băieții lui nenea Ghenea, de după gard. Principalul, joaca avea sens ca ei să
nu ne vadă. După ce am spionat am servit prânzul afară. Și colo era ceaunul
foarte fierbinte cu mâncare și când l-am apucat m-am fript foarte tare. Era
atât de fierbinte, parcă am atins focul! Bunica mi-a zis: Du-te repede și îți
clătește mâna cu apă rece și eu m-am dus repede și am făcut, dar mi-a fost
foarte greu, tot mă durea tare. Mi s-a încrețit pielea acolo. După prânz am
decis să dorm la amiază, pentru că când dorm suport mai ușor durerea. Așa că
m-am culcat la amiază. Când m-am trezit, am mâncat un iaurt afară, că deja nu
mă mai durea deloc, era doar un semn acea pielicică, am mâncat un iaurt cu un
pic de dulceață și fulgi, cu bunelul, pe scrânciob.
18 mai 2020
17 mai 2020
Masa urșilor
Ultima dată am
luat un taburete din asta mare, l-am așternut cu un cearșaf frumos-frumos,
apoi am pus pe el farfuriuțe mici cu semincioare și câteva lumânări. Am
pus perne în jurul taburetei pe care să ne așezăm. Am stins luminile și am început să
povestim. Și avem și concursuri! I-am dat o hartă cu încercări lui bunelul și o
hartă Kirei. Bunelul trebuia să inventeze un dans și să spună o amintire din
copilărie. Kira trebuia să danseze și să cânte un cântec pop. Și mai erau încă două încercări
la bunelul și la Kira, dar era târziu și am trecut la ultima provocare. Era o
ghicitoare și ei trebuiau să ghicească despre ce loc este vorba și acolo era
ascunsă surpriza lor.
12 mai 2020
11 mai 2020
Spioana
La amiază, când
m-am prefăcut că dorm, mama a uitat să ne pună surprizele sub pernă pentru că a
adormit prima dintre noi trei. Câteodată, noi ne înțelegem cu mama să ne pună
surprize dulci sub pernă când dormim. Când au adormit și Kira și mama m-am
trezit ușor din pat, am călcat ușor pe podele să nu fac zgomot și m-am dus în
camera mea. Am tăiat o bucățică de hârtie și pe ea am scris așa: Mama, pune-ne
surprizele sub pernă. Apoi m-am dus la mama și i-am pus ușor biletul pe cap. Dar
mama nu a reacționat deloc. Îmi place să spionez la amiază. Și am început să-l
spionez pe tata. Era la bucătărie. Am intrat încet pe furiș și l-am ascultat. Nu
m-a observat deloc. Dar nici nu a scos nici un cuvânt. Apoi s-a dus în
bibliotecă să lucreze, iar eu în continuare l-am spionat. El lucra și lucra și
doar asta se auzea.
10 mai 2020
Paul și Slinchi
Ziua aceasta a
fost una foarte specială. Când am mers cu părinții la pădure, am văzut ceva ce
nu vezi chiar în fiecare zi. Am văzut foarte mulți melci căsătoriți. Eu eram
preotul de cununie și care melci nu erau căsătoriți îi puneam unul lângă altul
să se cunoască. Iar ei își scoteau cornițele și le împreunau. Le cântam: melc,
melc codobelc ieși afară dacă vrei să te măriți cu acest băiat, ori cu această
fetiță drăguță, melc, melc codobelc. Mi-a plăcut foarte mult de o pereche
pentru că erau curați și foarte frumoși împreună. Și am hotărât să-i iau pe o
seară acasă, chiar dacă tata și mama erau cam împotrivă. Mă tot întrebau: crezi
că o să se simtă bine la noi acasă? Doar
n-o să-i pui iar pe orhidee să o mănânce? Am adus odată niște melci la noi
acasă și ne-au mâncat frunzele de orhidee. Și mama i-a aruncat peste geam. Mi-a
spus că ei vor cădea pe iarba moale, dar eu și acum mă simt foarte trist când
îmi amintesc. Melcii pe care i-am luat azi din pădure vreau să-i țin acasă mai
multe zile să văd cum depun ouă și cum ies melcușorii din ele. Le-am dat numele
Paul și Slinchi.5 mai 2020
Poveste despre bunelul Ion
Ion Negură
profesor și deputat în Parlament
A fost odată un băiat
care s-a născut în război. Îl chema Ion. Trăia într-o familie săracă și de
aceea era cioban la oi. Și de aceea nu avea prea mult timp să meargă la școală
deși îi plăcea să învețe. După ce a terminat școala a mers la universitate și a
învățat atât de bine încât i-au dat bursă mărită. După aceea a început
doctoratul la Moscova. Când s-a întors de la Moscova a devenit profesor de psihologie
la universitatea Ion Creangă și deputat în primul parlament al Republicii
Moldova.
profesor și deputat în Parlament
A fost odată un băiat
care s-a născut în război. Îl chema Ion. Trăia într-o familie săracă și de
aceea era cioban la oi. Și de aceea nu avea prea mult timp să meargă la școală
deși îi plăcea să învețe. După ce a terminat școala a mers la universitate și a
învățat atât de bine încât i-au dat bursă mărită. După aceea a început
doctoratul la Moscova. Când s-a întors de la Moscova a devenit profesor de psihologie
la universitatea Ion Creangă și deputat în primul parlament al Republicii
Moldova. 4 mai 2020
Primii melci la noi în casă
Nu știu cum, dar mama
și tata mi-au făcut rost de melci, chiar dacă doream doar doi. Acum avem trei. Îi
cheamă Zizi, Cici și Mimi. Sunt foarte mărunți pentru mine. Cât unghia mea
mică. Dar cresc mare cât palma tatei. Am luat un vas de plastic din vesela
mamei de la bucătărie și am pus acolo pamânt de cocos, i-am pus varză și măr.
Când și-a scos coarnele primul melcușor, cred că era Mimi, m-am simțit foarte bine!
Pentru că unde melcii se simt bine, acolo mă simt și eu bine. Lui Zizi îi place să se urce pe pereții casei lui. Lui Mimi îi place să descopere lucruri noi, cum ar fi o picătură de apă sau o bucată de măr. Lui Cici îi place să stea la dos, în pământ.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
