Într-o frumoasă zi de toamnă ne-am dus în parc. În acel parc era un lac. Ne plimbam eu și Kira pe acolo poate zărim un pește. La un moment dat am zărit un bâtlan care stătea la pândă să prindă și el pește. Era foarte frumos iar mama mea s-a dus să fotografieze bâtlanul cu aparatul ei scump. M-am dus mai aproape de el să văd cum prinde pește. Nu uitasem ideea de la început – să prind un peste. Când bâtlanul a prins un pește la prins cu tot cu frunze, m-am apropiat mai mult și mi-am dat seama că voia sa dea jos frunzele, dar a dat jos peștele! Am alergat cât mă țineau picioarele și am ajuns. Bâtlanul, în timp ce mă apropiam tot mai tare, a zburat rapid de acolo. Când am ajuns la pește acesta se zbătea de mama focului. L-am ridicat. Era portocaliu cu alb, culorile lui Nemo, un pește dintr-un film. Când a ajuns și mama mi-a zis să-mi pun o dorință și să-i dau drumul în lac. I-am dat drumul și mi-am pus dorința. Care credeți că era dorința? Mi-am pus dorința să am un pește.