O duminică cu zăpadă

 

Dalbe și iar dalbe

 

Regensburg

 

Spioana

La amiază, când m-am prefăcut că dorm, mama a uitat să ne pună surprizele sub pernă pentru că a adormit prima dintre noi trei. Câteodată, noi ne înțelegem cu mama să ne pună surprize dulci sub pernă când dormim. Când au adormit și Kira și mama m-am trezit ușor din pat, am călcat ușor pe podele să nu fac zgomot și m-am dus în camera mea. Am tăiat o bucățică de hârtie și pe ea am scris așa: Mama, pune-ne surprizele sub pernă. Apoi m-am dus la mama și i-am pus ușor biletul pe cap. Dar mama nu a reacționat deloc. Îmi place să spionez la amiază. Și am început să-l spionez pe tata. Era la bucătărie. Am intrat încet pe furiș și l-am ascultat. Nu m-a observat deloc. Dar nici nu a scos nici un cuvânt. Apoi s-a dus în bibliotecă să lucreze, iar eu în continuare l-am spionat. El lucra și lucra și doar asta se auzea.

Paul și Slinchi

Ziua aceasta a fost una foarte specială. Când am mers cu părinții la pădure, am văzut ceva ce nu vezi chiar în fiecare zi. Am văzut foarte mulți melci căsătoriți. Eu eram preotul de cununie și care melci nu erau căsătoriți îi puneam unul lângă altul să se cunoască. Iar ei își scoteau cornițele și le împreunau. Le cântam: melc, melc codobelc ieși afară dacă vrei să te măriți cu acest băiat, ori cu această fetiță drăguță, melc, melc codobelc. Mi-a plăcut foarte mult de o pereche pentru că erau curați și foarte frumoși împreună. Și am hotărât să-i iau pe o seară acasă, chiar dacă tata și mama erau cam împotrivă. Mă tot întrebau: crezi că o să se simtă bine la noi acasă?  Doar n-o să-i pui iar pe orhidee să o mănânce? Am adus odată niște melci la noi acasă și ne-au mâncat frunzele de orhidee. Și mama i-a aruncat peste geam. Mi-a spus că ei vor cădea pe iarba moale, dar eu și acum mă simt foarte trist când îmi amintesc. Melcii pe care i-am luat azi din pădure vreau să-i țin acasă mai multe zile să văd cum depun ouă și cum ies melcușorii din ele. Le-am dat numele Paul și Slinchi.

Primii melci la noi în casă

Nu știu cum, dar mama și tata mi-au făcut rost de melci, chiar dacă doream doar doi. Acum avem trei. Îi cheamă Zizi, Cici și Mimi. Sunt foarte mărunți pentru mine. Cât unghia mea mică. Dar cresc mare cât palma tatei. Am luat un vas de plastic din vesela mamei de la bucătărie și am pus acolo pamânt de cocos, i-am pus varză și măr. Când și-a scos coarnele primul melcușor, cred că era Mimi, m-am simțit foarte bine! Pentru că unde melcii se simt bine, acolo mă simt și eu bine. Lui Zizi îi place să se urce pe pereții casei lui. Lui Mimi îi place să descopere lucruri noi, cum ar fi o picătură de apă sau o bucată de măr. Lui Cici îi place să stea la dos, în pământ. 

Harta pădurii, de acasă până în poiana cu flori

Familia de nori

Ieri am fost la pădure. Cînd am observat norii l-am întrebat pe tata: Norii ăștia seamănă cu familia noastră, nu-i așa? Chiar așa, Voica, chiar seamănă cu familia noastră. Kira exclamă: Familia norilor se uită la noi! Erau patru nori unul lîngă altul. Prima eram eu. Al doilea nor era tata. Lîngă el era norul mama. Iar lîngă mama stătea Kira. Papagalul nor stătea deasupra norului Kira. Avea față de Donald Tramp. Mi s-a părut tare amuzant. Ce păcat că nu era și mama cu noi. Am venit acasă și am desenat pentru mama familia de nori din pădure.

Primul Paște al lui Blue

Azi e Paștele, primul Paște al lui Blue. Îi vom curăța colivia pentru că e plină de gunoi. Am ciocnit ouăle, dar Blue tăcea, tăcea atît de tare încît ne-a făcut să-i dăm drumul din colivie. Cînd i-am dat drumul a început să strige și să cînte tare. Vi se pare ciudat? De obicei cîntă cînd stă în colivie și e cam tăcut cînd stă în afara coliviei. Mereu vă povestec numai despre Blue, dar de acum vă voi spune și ce se întîmplă ziua în familia mea. Astăzi am jucat foarte bine fotbal în pădure. Desi niciodată nu am jucat fotbal. Ne-am împărțit pe echipe. Eu cu tata eram într-o echipă, iar mama cu sora mea Kira erau în altă echipă. Mama a plecat peste jumătate de oră că trebuia să pună carnea la rolă. De data asta a rămas doar portarul Kira și doi jucători. Eu am pierdut doar două goluri cînd eram portar, dar Kira pierdea mai mereu. Cînd am ieșit la pădure după amiază poiana noastră secretă era ocupată de altă familie. Atunci m-am înfuriat atît de tare încît îmi venea să strig la ei, dar m-am înfuriat doar pe părinți și pe situație. Părinții au încercat să mă liniștească, dar nu au reușit. Am stat pe buturugile noastre și ne-am întors acasă. Eu pe drum am fost la fel înfuriată. Și acasă un picuț. Dar mi-a trecut repede pentru că îi iubesc mult.  

4 luni de primăvară

Apropo am vrut să vă spun că primăvara are 3 luni. În prima lună m-am născut Eu. În adoua lună s-a născut Kira, sora mea. În a treia lună s-a născut tatăl meu. Știți, mă gîndeam eu așa, de ce n-ar exista 4 luni ca mama să se nască în luna a 4.

***

Astăzi aș vrea să caut informații despre papagali și melci. Astăzi aș vrea să semnez tot ce văd că se mișcă afară. Azi voi pune toate desenele mele și ale Kirei în cutii de carton. Îmi voi uda planta. Mă voi juca de-a spioanele. Vom vorbi cu buneii.

Mă simt bine

Azi mă simt bine. Nu mi-a plăcut deloc că m-am certat cu mama. Azi vreau să încerc o rețetă nouă de biscuiți. Aș vrea după amiază eu să fac ceaiul. Aș vrea să vorbesc cu buneii. Să îmi ud planta. Să ne jucăm de-a masa urșilor. Trei cuvinte pe care le respect eu și familia mea sunt: înțelegere, respect, iubire.

O zi plină

Astăzi mă simt superb. Împletesc iepurele Kirei de Paști. Vorbim cu buneii. Fac matematica cu + și -, yoga și gimnastică și mă joc cu Kira. M-am certat cu tata la pădure deși ne-am simțit tare bine.  

Familia mea

Astăzi  e data de iubire pe care toată  lumea  o  așteaptă. Si  eu tot o aștept. Pentru că toată  lumea  o  așteaptă. Mă cheamă Voica și toți care citesc să știți că vă iubesc. Pe sora  mea o cheamă Kira, e cea mai  bună dintre surori. Mama mea e Aurelia, e cea mai bună dintre mame, îmi zîmbește ca o floare. Tatăl meu e sociolog, e puternic, arătos cînd mă ia pe mine în brațe mă sufoc de nu mai pot.

Cu sora mea Kira uneori ne certăm, dar acum nu ne-am certat și chiar mă bucur pentru mine și pentru ea. Mama și tata fac germana iar eu cu Kira ne plictisim așa tare. Îmi iubesc familia, dar uneori Uff, ce plictiseală.

Familia mea este uneori atât de generoasă!!!

Familia mea este uneori ciudată.

Familia mea este foarte numeroasă.

Familia mea uneori este pur și simplu perfectă.

A fost odată o fata care avea o familie perfectă.