Paul și Slinchi

Ziua aceasta a fost una foarte specială. Când am mers cu părinții la pădure, am văzut ceva ce nu vezi chiar în fiecare zi. Am văzut foarte mulți melci căsătoriți. Eu eram preotul de cununie și care melci nu erau căsătoriți îi puneam unul lângă altul să se cunoască. Iar ei își scoteau cornițele și le împreunau. Le cântam: melc, melc codobelc ieși afară dacă vrei să te măriți cu acest băiat, ori cu această fetiță drăguță, melc, melc codobelc. Mi-a plăcut foarte mult de o pereche pentru că erau curați și foarte frumoși împreună. Și am hotărât să-i iau pe o seară acasă, chiar dacă tata și mama erau cam împotrivă. Mă tot întrebau: crezi că o să se simtă bine la noi acasă?  Doar n-o să-i pui iar pe orhidee să o mănânce? Am adus odată niște melci la noi acasă și ne-au mâncat frunzele de orhidee. Și mama i-a aruncat peste geam. Mi-a spus că ei vor cădea pe iarba moale, dar eu și acum mă simt foarte trist când îmi amintesc. Melcii pe care i-am luat azi din pădure vreau să-i țin acasă mai multe zile să văd cum depun ouă și cum ies melcușorii din ele. Le-am dat numele Paul și Slinchi.