Bună dimineața în diferite limbi

În clasa mea suntem 17 elevi din diferite țări. În fiecare dimineață spunem bună dimineața în limba unui coleg. Sabah aleheea în arabă. Dobroi iutro în bulgară. Miemeges în albaneză. Suba udesinak, în șrilankeză. Ghiunaidin, în turcă. Bonjur a tus, în franceză. Kalimera, în greacă. Și desigur, bună dimineața în română.   

O nouă dorință

Astăzi ne-am dus afară de dimineață. Ne-am dus la un teren de joacă apoi ne-am plimbat pe o insulă și tot așa. Cam pe la jumătatea plimbării eu și cu Kira am început să vorbim că vrem un pește. Mama și tata nu au fost deloc împotrivă, deci planul a fost bătut în cuie. Ne-am gândit să avem 3 pești și să cumpărăm totul de ce au nevoie din banii noștri și ca peștii să fie ai mei dar să mă împart cu Kira cât vrea ea și să poată să se atingă de ei fără să ceară voie. Când am ajuns acasă ne-am apucat să căutam un acvariu cu 2  pești (tata a zis că 2 pești sunt de ajuns) și peștii îi vom numi Nemo si Dory.

O gamă întreagă de emoții și sentimente

 

Bâtlanul și peștele

Într-o frumoasă zi de toamnă ne-am dus în parc. În acel parc era un lac. Ne plimbam eu și Kira pe acolo poate zărim un pește. La un moment dat am zărit un bâtlan care stătea la pândă să prindă și el pește. Era foarte frumos iar mama mea s-a dus să fotografieze bâtlanul cu aparatul ei scump. M-am dus mai aproape de el să văd cum prinde pește. Nu uitasem ideea de la început – să prind un peste. Când bâtlanul a prins un pește la prins cu tot cu frunze, m-am apropiat mai mult și mi-am dat seama că voia sa dea jos frunzele, dar a dat jos peștele! Am alergat cât mă țineau picioarele și am ajuns. Bâtlanul, în timp ce mă apropiam tot mai tare, a zburat rapid de acolo. Când am ajuns la pește acesta se zbătea de mama focului. L-am ridicat. Era portocaliu cu alb, culorile lui Nemo, un pește dintr-un film. Când a ajuns și mama mi-a zis să-mi pun o dorință și să-i dau drumul în lac. I-am dat drumul și mi-am pus dorința. Care credeți că era dorința? Mi-am pus dorința să am un pește.

O duminică cu zăpadă

 

Atlasul meu geografic

 

Cum animalele își îngrijesc și educă puii

 

Master-class de biscuiți

 

Ce-ai face dacă...

 

Dalbe și iar dalbe

 

Fetele extraordinare aleg să fie...

 

Regensburg

 

20 de fete extraordinare care au schimbat lumea

 

Cu busola prin oraș

Azi la școală, la lecția de științe ale naturii ne-am împărțit în patru grupe și fiecare grupă avea câte o hartă și o busolă. Ne-am pornit cu profesoara în oraș și aveam patru opriri la care să ne oprim. Prima grupă ne-a condus cu busola până la prima oprire, la o intersecție de stradă. Al doilea grup, în care eram și eu, a condus clasa până la catedrală. Grupul trei ne-a condus la o altă intersecție de drum și grupul patru ne-a dus într-un parc de lângă gară. Acolo ne-am jucat în parc și doamna Stopfel ne-a servit cu cornulețe cu ciocolată. Mi-a plăcut mult când eu cu prietena mea Selina am condus toată clasa urmărind busola. Când am trecut pe lângă Euro schop, un magazin de lucruri de un euro, toți copii au exclamat: Euro schop! Și am înțeles că ei cunosc acest magazin.

Gusti, câinele învățător

La noi în clasă vine câteodată un câine, unul mare, cu blană albă, creață și scurtă. O cheamă Gusti. Când a venit prima dată eu mă temeam să mă apropii, dar când am văzut că ceilalți o mângâie, se joacă cu ea, am prins și eu la curaj. Câteva zile mai târziu, am văzut fotografia lui Gusti la panoul cu fotografiile învățătorilor. Și m-a mirat tare. Gusti este învățătoare? Când vine la noi în clasă Gusti se tăvălește pe jos, apoi doarme în timp ce noi învățăm. Tare bine îi este lui Gusti!

Marea mea carte despre univers

 

Cum am zburat cu avionul

De mai mult de o lună stăm în Germania. Ne-am planificat această călătorie de mult timp. Mi-am adus aminte de călătoria cu avionul. Mai zburasem eu de mai multe ori cu avionul, dar nu-mi amintesc acum cum erau senzațiile de atunci. Oricum, să vă povestesc cum a fost: am stat în aeroportul din București, iar acolo am ajuns cu autocarul noaptea. În aeroport am mâncat bine și ne-am odihnit bine. Când mama ne-a spus că mai avem jumătate de oră ne-am pregatit. Când a venit timpul să mergem ne-am luat bagajele, ne-am dus la casa doisprezece și am urcat în avion. Ne-am așezat pe locurile noastre și ne-am pregătit. Când eram pe punctul de decolare Kira a tras un mic țipăt de uimire. Eu, pentru că eram la geam am putut vedea norii și casele, dar pentru că Kira era la dreapta mea nu le putea vedea. Când a auzit că văd norii s-a supărat. Mama i-a zis că va putea sta în locul meu când o să auzim în boxe un sunet. Când s-a auzit acel sunet Kira s-a dus drept să-mi ceară locul. Eu i l-am dat. Apoi ne-am jucat, am băut și am ajuns cu bine în aeroportul din Germania.

Supă de melci

Supă de iepure

Mura

De o săptămână stau la bunei, iar pisica lor a născut un pisoiaș fetiță. I-am dat numele Mura. Ne jucăm cu ea foarte mult iar acum în timp ce ne jucam cu ea a adormit la mine în brațe. Kira s-a supărat și a început să zică: Doar la tine adoarme Mura, la mine niciodată nu va vrea să stea.