Azi e Paștele, primul Paște al lui Blue. Îi vom curăța colivia pentru că e plină de gunoi. Am ciocnit ouăle, dar Blue tăcea, tăcea atît de tare încît ne-a făcut să-i dăm drumul din colivie. Cînd i-am dat drumul a început să strige și să cînte tare. Vi se pare ciudat? De obicei cîntă cînd stă în colivie și e cam tăcut cînd stă în afara coliviei. Mereu vă povestec numai despre Blue, dar de acum vă voi spune și ce se întîmplă ziua în familia mea. Astăzi am jucat foarte bine fotbal în pădure. Desi niciodată nu am jucat fotbal. Ne-am împărțit pe echipe. Eu cu tata eram într-o echipă, iar mama cu sora mea Kira erau în altă echipă. Mama a plecat peste jumătate de oră că trebuia să pună carnea la rolă. De data asta a rămas doar portarul Kira și doi jucători. Eu am pierdut doar două goluri cînd eram portar, dar Kira pierdea mai mereu. Cînd am ieșit la pădure după amiază poiana noastră secretă era ocupată de altă familie. Atunci m-am înfuriat atît de tare încît îmi venea să strig la ei, dar m-am înfuriat doar pe părinți și pe situație. Părinții au încercat să mă liniștească, dar nu au reușit. Am stat pe buturugile noastre și ne-am întors acasă. Eu pe drum am fost la fel înfuriată. Și acasă un picuț. Dar mi-a trecut repede pentru că îi iubesc mult.