20 de fete extraordinare care au schimbat lumea

 

Cu busola prin oraș

Azi la școală, la lecția de științe ale naturii ne-am împărțit în patru grupe și fiecare grupă avea câte o hartă și o busolă. Ne-am pornit cu profesoara în oraș și aveam patru opriri la care să ne oprim. Prima grupă ne-a condus cu busola până la prima oprire, la o intersecție de stradă. Al doilea grup, în care eram și eu, a condus clasa până la catedrală. Grupul trei ne-a condus la o altă intersecție de drum și grupul patru ne-a dus într-un parc de lângă gară. Acolo ne-am jucat în parc și doamna Stopfel ne-a servit cu cornulețe cu ciocolată. Mi-a plăcut mult când eu cu prietena mea Selina am condus toată clasa urmărind busola. Când am trecut pe lângă Euro schop, un magazin de lucruri de un euro, toți copii au exclamat: Euro schop! Și am înțeles că ei cunosc acest magazin.

Gusti, câinele învățător

La noi în clasă vine câteodată un câine, unul mare, cu blană albă, creață și scurtă. O cheamă Gusti. Când a venit prima dată eu mă temeam să mă apropii, dar când am văzut că ceilalți o mângâie, se joacă cu ea, am prins și eu la curaj. Câteva zile mai târziu, am văzut fotografia lui Gusti la panoul cu fotografiile învățătorilor. Și m-a mirat tare. Gusti este învățătoare? Când vine la noi în clasă Gusti se tăvălește pe jos, apoi doarme în timp ce noi învățăm. Tare bine îi este lui Gusti!

Marea mea carte despre univers

 

Cum am zburat cu avionul

De mai mult de o lună stăm în Germania. Ne-am planificat această călătorie de mult timp. Mi-am adus aminte de călătoria cu avionul. Mai zburasem eu de mai multe ori cu avionul, dar nu-mi amintesc acum cum erau senzațiile de atunci. Oricum, să vă povestesc cum a fost: am stat în aeroportul din București, iar acolo am ajuns cu autocarul noaptea. În aeroport am mâncat bine și ne-am odihnit bine. Când mama ne-a spus că mai avem jumătate de oră ne-am pregatit. Când a venit timpul să mergem ne-am luat bagajele, ne-am dus la casa doisprezece și am urcat în avion. Ne-am așezat pe locurile noastre și ne-am pregătit. Când eram pe punctul de decolare Kira a tras un mic țipăt de uimire. Eu, pentru că eram la geam am putut vedea norii și casele, dar pentru că Kira era la dreapta mea nu le putea vedea. Când a auzit că văd norii s-a supărat. Mama i-a zis că va putea sta în locul meu când o să auzim în boxe un sunet. Când s-a auzit acel sunet Kira s-a dus drept să-mi ceară locul. Eu i l-am dat. Apoi ne-am jucat, am băut și am ajuns cu bine în aeroportul din Germania.

Supă de melci

Supă de iepure

Mura

De o săptămână stau la bunei, iar pisica lor a născut un pisoiaș fetiță. I-am dat numele Mura. Ne jucăm cu ea foarte mult iar acum în timp ce ne jucam cu ea a adormit la mine în brațe. Kira s-a supărat și a început să zică: Doar la tine adoarme Mura, la mine niciodată nu va vrea să stea.

Spitalul de insecte

Trebuie să găsești o insectă rănită. Apoi ar trebui să-i faci un pat. Cum faci cabina acelei insecte? Iei o jumătate de coajă de nucă, în ea așterni o floare mică așa ca să mai rămână un pic de loc. Acolo pui ceva semincioare pentru mâncare. Floarea este patul acelei insecte, iar semincioarele sunt mâncarea. Pui insecta pe pat, iar ea când vrea se duce și mănâncă, doarme și se odihnește ca într-un adevărat salon. Până acum am avut ca pacienți o vaca domnului, o muscă, un fluture, încă un fluture, o buburuză, încă o buburuză și doi păianjeni, mari! Un păianjen avea trei picioare și un ochi. Musca era pe patul de moarte. Nu se clintea deloc când am găsit-o. Un fluture suferea că nu putea zbura. Cărăbușul nouă ni s-a părut că era bolnav tare că nu putea merge, dar de fapt era mort. O buburuză nu avea un picior, alta nu știu ce avea, dar nu mergea. Un fluture s-a așezat la noi pe buchețelul de flori și s-a făcut bine, dar nu am observat ce a avut. Iar altui fluture i s-a luat praful de pe aripi și nu putea zbura. Dar când am venit să vedem cum se mai simte, el deja zbura. Ne-a mers bine cu spitalul azi.

O zi super și o durere foarte mare

Ziua de astăzi a fost una foarte super, pentru că am spionat! Împreună cu Kira i-am spionat pe băieții lui nenea Ghenea, de după gard. Principalul, joaca avea sens ca ei să nu ne vadă. După ce am spionat am servit prânzul afară. Și colo era ceaunul foarte fierbinte cu mâncare și când l-am apucat m-am fript foarte tare. Era atât de fierbinte, parcă am atins focul! Bunica mi-a zis: Du-te repede și îți clătește mâna cu apă rece și eu m-am dus repede și am făcut, dar mi-a fost foarte greu, tot mă durea tare. Mi s-a încrețit pielea acolo. După prânz am decis să dorm la amiază, pentru că când dorm suport mai ușor durerea. Așa că m-am culcat la amiază. Când m-am trezit, am mâncat un iaurt afară, că deja nu mă mai durea deloc, era doar un semn acea pielicică, am mâncat un iaurt cu un pic de dulceață și fulgi, cu bunelul, pe scrânciob.