De data aceasta i-am dat drumul de dimineață lui Blue din colivie, a stat cuminte și a scos niște sunete altfel, mai line, ca un clopoțel, nu un piuit de papagal. Cînd am plecat din bucătărie, Blue se cățăra pe toate mobilele. La un moment nu am mai auzit ciripitul lui, m-am dus în bucătărie și nu l-am văzut, m-am dus repede la mama și la tata și le-am zis că nu-l văd și mama a venit repede. L-am găsit pe un dulap, acel dulap era preferatul lui. Blue se uita la geam. Păsările de afară îi aminteau de familia lui. Chiar așa.